Cum gestionam temerile copilului odata cu inceperea gradinitei. Povestile terapeutice

Peste 2 luni, Olivia va incepe gradinita. Va avea atunci 1 an si 7 luni, varsta la care eu stateam cu bunicii, iar parintii mergeau linistiti la serviciu. Cum nu avem aceasta optiune si nici la bona nu vrem sa apelam, am considerat ca gradinita e cea mai buna varianta. Ca orice etapa din viata, ne dorim sa fie o experienta frumoasa, asimilata cu incredere si fara teama. Asa ca am inceput sa-i povestim despre spatiul de joaca, despre noi prieteni, iar, mai nou, citim povestea unei veverite care merge la gradinita.

povesti terapeutice pentru copii

Retraieste experienta ta la gradinita pentru a-i oferi copilului o experienta mai buna

Ce-i drept, gradinita mi-a placut spre final, cand mai aveam putin si mergeam la scoala :). Inceputurile au fost tare agitate, atat pentru mine, cat si pentru parintii mei. Dupa ce am copilarit pana la 4 ani in casa bunicilor unde cam faceam ce voiam, deodata mediul acela confortabil si plin de siguranta s-a schimbat. Inchipuiti-va ca parintii ma lasau la gradinita si ma auzeau plangand de pe strada. De ce plangeam? Pentru ca imi era teama ca mama sau tata nu vor mai veni sa ma ia si voi ramane acolo cu ingrijitoarele, care la inceputul anilor ’90 aplicau pedepse daca nu dormeai, daca nu mancai. In plus, nu aveam nici chimie cu educatoarea, o doamna plinuta, cu o voce dura.

Parintii mei lucrau pana seara la 18.00-19.00 si atunci veneau sa ma ia. Ce-i drept ramaneam printre ultimii copii alaturi de ingrijitoare si iar panica: Daca nu vine sa ma ia? Stiu ca imi spuneau ca nu ma lasa acolo si chiar incepusem sa inteleg mai tarziu dupa multe episoade de plans. Dar parca era nevoie de mai multe argumente in comunicarea noastra astfel incat experienta aceasta sa fi fost una placuta. Pe langa comunicare, am inteles ca e nevoie de o educatoare cu care sa empatizam, atat noi, parintii, cat si copilul, dar si de ingrijitoare cu suflet mare. Si, da, era tare bine sa fi stiut si eu atunci povestea veveritei Castanica care trecea printr-o experienta similara.

Povestea veveritei Castanica – potrivita de la cateva luni la 4 ani

Cartea, de la editura Diana, am descoperit-o la recomandarea multor mame pe grupul La Primul Bebe. Pe scurt, este vorba de povestea unei veverite simpatice, Castanica, care locuia in scorbura unui copac alaturi de mama sa si de tatal sau. Castanica statea mereu aproape de mama sa si aveau un ritual zilnic: mese, joaca, treburi. Pe masura ce crestea, Castanica incepea sa descopere imprejurimile scorburii. Desi era foarte curioasa, de multe ori se speria si ajungea in bratele mamei sale care o linistea. Intr-una din zile, Veverita-mama ii povesti ca a venit vremea sa se intoarca la serviciu. I-a oferit exemplul tatalui care pleaca in fiecare zi la serviciu si i-a spus Castanicai ca ea va merge la gradinita unde va cunoaste o multime de veverite de seama ei.

Veverita-mama i-a vorbit despre nevoia de a merge la serviciu pentru a aduce cele necesare in casa, dar si despre locurile si prietenii noi pe care ii va descoperi Castanica la gradinita. Iar seara, va fi numai pentru ei, cu povesti din timpul zilei. Castanica a inceput gradinita, ii placea tare mult, se juca, dansa si canta si o placea pe educatoarea care era blanda si hazlie. Insa pastra in sufletul sau temerea ca mama nu va mai veni sa o ia de la gradinita. Intr-o zi, se hotari sa-i spuna mamei sale ce simte, iar mama i-a aratat ca o intelege, i-a spus ca o iubeste si se va intoarce intotdeauna sa o ia. Apoi i-a lasat o ghinda pe care sa o pastreze pana la intoarcerea ei in fiecare zi. Astfel, Castanica stia mereu ca mama se gandeste la ea.

Povestea aceasta merge foarte bine de spus seara, chiar daca copilul este mic. Cu timpul, va absorbi informatia si va sti ca si veverita Castanica a fost in situatia lui.

Asa cum mentioneaza si Adriana Mitu, in cartea Povestea veveritei Castanica, teama de separare apare in jurul varstei de 6-9 luni si poate dura chiar pana la varsta de 12 ani. Odata cu mersul la gradinita, teama de separare a copilului fata de persoana care l-a avut in grija creste.

Iata si pasii pe care merita sa-i parcurgem pentru a gestiona teama copilului de separare:

– Citeste-i copilului aceasta povesteย si explica-i ca si el va merge la gradinita unde se va juca si isi va face multi prieteni exact ca veverita Castanica.

– Viziteaza gradinita inainte de a-l inscrie si alege educatoare si ingrijitoare cu care empatizezi si simti ca va empatiza si copilul tau. Cere recomandari despre gradinita, educatoare si personal pe grupuri de parenting si in cercurile de prieteni.

– Alege o gradinita care sa permita acomodarea blanda. Inainte de a-l inscrie la un program lung, mergi cu el in fiecare zi la ora de joaca a copiilor pentru a-l obisnui cu educatoarea si cu noii colegi. Daca se acomodeaza usor, e bine sa-l lasi mai mult de o ora. Daca acomodarea este mai grea, tine cont de ritmul sau, vorbeste mult cu el, arata-i afectiune si partea vesela de la gradinita.

– Explica-i mereu care este programul unei zile si cand vei merge sa-l iei de la gradinita (de exemplu: Ne trezim, ne spalam si apoi Sebi merge la gradinita. Mami va merge apoi la serviciu. Tu vei lua micul dejun acolo, te vei juca, vei invata lucruri noi si, dupa gustarea de dupa amiaza, mami va veni sa te ia. Vom merge apoi in parc sa ne dam cu rolele).

– Spune-i mereu ce activitati va face el, ce activitati vei face tu, ca adult. Evita pluralul, pentru ca astfel copilul va fi derutat si va crede ca veti merge impreuna la gradinita.

– Lasa-i copilului un obiect al tau, ceva ce va leaga relatia sau un obiect pe care il porti si el il indrageste (o bratara, un ceas, un snur, o piatra). Astfel, va sti ca esti langa el, chiar daca nu fizic. Daca copilul este mai mare, puteti fixa momente din zi cand sa va ganditi unul la altul.

– Evita sa-l minti sau sa pleci pe furis de la gradinita pentru a vedea daca se acomodeaza. Este important sa cobori la inaltimea lui si sa-i explici ca vei pleca putin, dar vei reveni si impreuna veti merge acasa sa pregatiti cina pentru tati, de exemplu. Relatia parinte-copil merita sa fie construita pe incredere, altfel, temerea copilului va fi si mai mare ca nu vei reveni sa-l iei de la gradinita.

– Observa-i comportamentul, e cea mai buna camera-video! Din ce am observat pe grupurile de parenting, camerele de luat vederi sunt un criteriu in alegerea gradinitei. Aceasta optiune este alimentata si de cazurile prezentate in mass-media. Eu consider ca cea mai buna camera video este copilul. Daca este vioi si nerabdator sa mearga la gradinita, daca dimineata sare in bratele educatoarei si ingrijitoarelor, daca vorbeste cu entuziasm despre ce face la gradinita, e clar ca ii este bine acolo si personalul se comporta cum trebuie.

Odata cu inceperea gradinitei, este posibil ca juniorul/junioara sa aiba mici conflicte cu anumiti colegi sau chiar sa dea dovada de agresivitate pentru ca ii este teama ca ii va fi furata o jucarie. Pentru aceasta situatie, exista povestea Dragonului furios si a spiridusului curajos, o incursiune in satul unor spiridusi care au ramas fara caldura. Desi le era foarte frica de Dragon, stiau ca el le poate da foc pentru a-si incalzi casele. Unul dintre spiridusi, cel mai curajos, a pornit spre pestera Dragonului. Cu o atitudine deschisa si mult optimism, spiridusul reusi sa-l imblanzeasca pe Dragon. Iar Dragonul le-a incalzit casele spiridusilor si era foarte fericit ca ii poate avea prieteni.

In orice situatie de viata, copilul are nevoie de incredere in sine, iar o poveste cu talc il poate ajuta. Povestea Oitei Gogosica este despre o oita foarte grasa de care radeau toate animalele de la ferma. Cu timpul ajunsese sa creada din ce in ce mai putin in ea insasi. O admira foarte mult pe Caprita pentru ca era frumoasa si ajuta toate animalele. Intr-o zi a venit si randul oitei sa fie de ajutor. Va las sa aflati continuarea din carte, este chiar o lectie de viata. ๐Ÿ™‚

Povestile le gasiti aici de comandat acasa. ๐Ÿ™‚ Multe experiente si atitudini frumoase va doresc odata cu inceperea gradinitei!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cartea bebelusului โ€“ prima carte despre mine

Nasterea mea n-a trecut deloc neobservata. Mami m-a facut vedeta intr-o carticica care surprinde cu lux de amanunte unde m-a adus barza, dar si fiecare miscare pe care am intreprins-o pana acum. Cand ne vin musafirii si nu stiu povestea bebelusului cu ochi albastri si carlionti, eu ma lupt de zor cu un album cartonat pe care il ofer ca sa-i pacalesc si sa-mi vad de treaba prin casa.
Caucasian baby boy looking at books
In 24 de pagini color, mami a scris cum am venit pe lume chiar la cumpana dintre ani, de i-am pus in dificultate inca de la inceput, emotionati se intrebau in ce an sa ma treaca in certificat, cum semanam leit cu o bunica din partea tatalui si cum m-am lipit de o zana la botez careia nu voiam sa-i mai dau drumul.

Mother and Baby Boy Looking at Picture Book
Tot in carticica, gasesti si povestea primei mele baite, eu ce-i drept nu prea stiam ce-i cu mine, credeam ca m-am intors in placenta asa ca am inceput sa dau bine din picioruse, ca la meciurile pe care le sustineam in burtica, si am udat din cap pana in picioare si pe mamica si pe bunica.

Baby girl getting an exam

Prima vizita la doctor e si ea mentionata pentru ca am tras un tipat zdravan. Nu voiam sa ma las dezbracat in fata dnei doctor. Si am urlat zdravan. Acum ne-am imprietenit si ne facem cu ochiul si ne trimitem pupici.

Family reading together

La capitolul vorbit, sa vedeti ca am facut-o geloasa pe mami. Noi, de altfel, buni prieteni, dar mie imi era tare dor si de tati care mesterea toata ziua la serviciu. Asa ca m-am apucat sa il strig prin casa, doar-doar o veni mai repede sa se joace cu mine: Ta-ta-ta-ta!

Family portrait
La primul Craciun petrecut in familie, am fost responsabil cu buna dispozitie la masa. Sa vedeti ce am facut. M-am strecurat pe sub masa si i-am gadilat in talpa pe toti mesenii, care l-a inceput erau mai seriosi asa, dar nu mi-au rezistat. Doar era Craciunul…

Baby putting hands in finger paints

Pe fiecare pagina a carticelei poti admira fotografii cu mine si cu mocutzele mele, dar si prima mea bratara primita la spital. Mami m-a distrat grozav intr-o seara cand a venit cu niste vopsele mai speciale pentru bebelusi in care am calcat si am pus manutele cu pofta. Ce credeti? Toate amprentele au fost puse la carticica ca amintire ๐Ÿ™‚

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Carti cu autocolante si carti-jucarie: Cei trei purcelusi si Scufita Rosie

Mai nou, ma plimb prin casa cu doua carticele si le pun in brate lui mami, lui tati, lui buni, chiar si lui nenea care vine sa ne aduca colete. Vreau sa ascult incontinuu povestea celor trei purcelusi care construiesc casute si au un inamic tare insistent. Aaa, si il mai admir mult-mult pe vanatorul din Scufita Rosie, e un adevarat erou!

 

USA, New Jersey, Jersey City, Mother with children (2-3, 6-11 months) reading book


Carticica-jucarie Cei Trei Purcelusi contine desene minunate si ma ajuta sa inteleg numaidecat povestioara. Toti purcelusii sunt intreprinzatori, fiecare isi face o casuta primul din paie, al doilea din lemn, dar lupul cel rau le pune gand rau, le darama casutele si ii mananca cu pofta. Cel de-al treilea purcelus isi face o casuta din caramida si este cel mai curajos. Dupa ce scapa cu bine din razorul plin cu napi gustosi, din pomul incarcat cu mere gustoase si de la targul de unde isi cumpara un butoias cu unt, ii intinde lupului o capcana: o oala cu apa fierbinte in vatra cosului unde lupul cade numaidecat. Povestioara este scurta, scrisa cu litere mari-mari pe care le vede si buni, iar abtibildurile ma distreaza grozav. Mami mi-a arat unde lipseste cate ceva si eu am pus degetelul pe traistuta unui purcelus, pe ciupercutelee din padure, pe fluturasi astfel incat sa facem povestioara ca noua.

cei-trei-purcelusi_1_produs

Ce a invatat bebe din Cei Trei Purcelusi: Ca trebuie sa fie indraznet precum cel de-al treilea purcelus si chiar daca mami ma lasa singur sa nu fac vreo fapta rea. Nu trebuie sa ma mai joc la usa ca nu cumva sa deschid usa vreunui personaj nepoftit.

Woman laughing with her baby girl

Cea mai frumusica fetita de poveste pe care am vazut-o pana acum este Scufita Rosie. Blonduta, zglobie si tare dragalasa pleaca la bunica ei sa ii duca cozonac si vin. Numai ca pe drum se intalneste cu lupul, off, atotprezent prin toate povestioarele sa incurce el sforile. M-am distrat de minune cand am vazut lupul cu scufia bunicii si glasul lui mami care ii imita vocea groasa a lupului. Si am ras cu pofta cand Scufita a umplut cu pietre burta lupului. Carticica Scufita Rosie are o multime de ilustratii magice, si impreuna cu mami am invatat sa lipim abtibilduri colorate acolo unde lipseste un personaj de poveste.

scufita-rosie_1_produs

Ce a invatat bebe din carticica-jucarie Scufita Rosie: Sa nu plec singur la drum, nici macar de-a busilea si sa ascult povetele lui mami.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather